Natura2000 - Balta Mică a Brăilei (ROSCI0006)

tipăreşte descarcă original vezi pe hartă

1. IDENTIFICAREA SITULUI

Tip K
Codul sitului ROSCI0006
Data completării 200612
Data actualizării 201101

Legături cu alte situri Natura 2000:

Responsabili Grupul de lucru Natura2000
Numele sitului Balta Mică a Brăilei

Datele indicării și desemnării/clasificării sitului

Data propunerii ca sit SCI 200706
Data confirmării ca sit SCI 200812

2. LOCALIZAREA SITULUI

Longitudine 27.908611
Latitudine 44.997778
Suprafață (ha) 20872.10

Altitudine (m)

Minimă 0.00
Maximă 38.00
Medie 5.00

Regiunea administrativă

JudețPondere (%)
100.00

Regiunea biogeografică

Stepică

3. INFORMATII ECOLOGICE

Tipuri de habitat prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le priveste:

Reprezentivitate: A - excelentă, B - bună, C - semnificativă, D - nesemnificativăSuprafața relativă: A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%Starea de conservare: A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusăEvaluarea globală: A - valoare excelentă, B - valoare bună, C - valoare considerabilă

CodPondereReprezentativitateSuprafață relativăStare de conservareEvaluare globală
2.00
B
B
B
B
1.00
B
B
B
B
0.30
B
C
B
B
0.20
B
C
B
B
1.00
B
C
B
B
1.00
B
C
C
C
15.00
A
B
B
B
8.00
A
A
B
B
0.10
B
B
B
B

Specii de mamifere enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
ResidentăMigratoarePopulațieConservareIzolareEvaluare globală
ReproducereIernatPasaj
1355 Lutra lutra P
B
B
C
B

Specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
ResidentăMigratoarePopulațieConservareIzolareEvaluare globală
ReproducereIernatPasaj
1220 Emys orbicularis RC
B
B
C
B
1188 Bombina bombina C
B
B
C
A
1993 Triturus dobrogicus P
B
B
B
B

Specii de pești enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
ResidentăMigratoarePopulațieConservareIzolareEvaluare globală
ReproducereIernatPasaj
4127 Alosa tanaica P RC
B
B
B
B
1149 Cobitis taenia P
B
B
C
B
1124 Gobio albipinnatus P
B
B
C
B
2522 Pelecus cultratus P
B
B
C
B
1134 Rhodeus sericeus amarus C
B
A
C
A
1159 Zingel zingel P
B
B
C
B
2511 Gobio kessleri P
C
B
C
B
4125 Alosa immaculata P RC
B
B
C
B
1157 Gymnocephalus schraetzer P
B
B
B
B
2555 Gymnocephalus baloni P
B
A
B
B
1145 Misgurnus fossilis P
B
B
C
B
1160 Zingel streber RC RC
C
B
B
B
1130 Aspius aspius P
B
B
C
B

Alte specii importante de floră si faună

A - Lista roşie de date naţionale, B - Endemic, C - Convenţii internaţionale (Berna, Bonn, etc), D - Alte motive

CategorieCodDenumire științificăPopulație
Plante
Achillea setacea C
D
Pești
2487 Acipenser ruthenus R
A
Pești
2488 Acipenser stellatus R
A
Plante
Agrostis stolonifera C
D
Plante
Alisma plantago-aquatica
D
Plante
Althaea officinalis C
D
Plante
Amaranthus blitoides C
D
Plante
Artemisia annua C
D
Plante
Artemisia santonicum C
D
Plante
Aster tripolium C
D
Plante
Atriplex tatarica C
D
Plante
Bidens frondosa R
D
Plante
Bidens tripartita C
D
Plante
Bidens vulgata R
D
Plante
Botumus umbellatus
D
Plante
Butomus umbellatus C
D
Amfibieni
2644 Capreolus capreolus
D
Pești
Carassius carassius R
D
Plante
Cardaria draba C
D
Plante
Carduus nutans C
D
Plante
Chamomilla recutita C
D
Plante
Chenopodium multifidum C
D
Pești
2508 Chondrostoma nasus
D
Plante
Consolida regalis C
D
Plante
Convolvulus arvensis C
D
Amfibieni
1339 Cricetus cricetus
D
Plante
Crypsis alopecuroides RC
D
Plante
Cynodon dactylon C
D
Plante
Cyperus flavescens C
D
Plante
Cyperus glomeratus RC
D
Plante
Cyperus michelianus ssp. michelianus R
D
Plante
Cyperus serotinus RC
D
Plante
Echinochloa crus-galli C
D
Plante
Eleocharis palustris C
D
Plante
Elymus elongatus RC
D
Plante
Elymus repens C
D
Plante
Epilobium tetragonum ssp. lamyi R
D
Amfibieni
1363 Felis silvestris
D
Plante
Festuca pseudovina RC
D
Plante
Filaginella uliginosa C
D
Plante
Galega officinalis C
D
Plante
Galium humifusum C
D
Plante
Glinus lotoides R
A
Plante
Glycyrrhiza echinata R
D
Plante
Gypsophila muralis var. stepposa C
D
Plante
Halimione pedunculata RC
D
Plante
Hordeum hystrix RC
D
Pești
2489 Huso huso R
C
Mamifere
1203 Hyla arborea
D
Plante
Iris pseudacorus
A
Amfibieni
Lepus europaeus
D
Pești
Leuciscus idus
A
Plante
Limonium gmelinii C
D
Plante
Lythrum salicaria C
D
Plante
Medicago sativa ssp. falcata C
D
Amfibieni
2631 Meles meles
D
Plante
Mentha aquatica C
D
Plante
Mentha pulegium C
D
Amfibieni
2634 Mustela nivalis
D
Amfibieni
1358 Mustela putorius
D
Pești
Neogobius kessleri
D
Plante
Nymphaea alba
A
Plante
Nymphaea candida R
D
Plante
Nymphoides peltata
D
Amfibieni
Ondatra zibethicus
D
Plante
Panicum miliaceum RC
D
Plante
Plantago lanceolata C
D
Plante
Poa angustifolia C
D
Plante
Polygonum aviculare C
D
Plante
Polygonum hydropiper C
D
Plante
Polygonum persicaria C
D
Plante
Populus alba C
D
Plante
Populus nigra C
D
Plante
Portulaca oleracea C
D
Plante
Potamogeton natans
D
Plante
Potentilla collina C
D
Plante
Potentilla reptans C
D
Plante
Puccinellia distans ssp. limosa RC
D
Pești
Pungitius platygaster
D
Plante
Ranunculus aquatilis
D
Plante
Rorippa sylvestris C
D
Plante
Rumex conglomeratus C
D
Plante
Rumex dentatus C
D
Plante
Sagittaria sagittifolia
A
Plante
Salicornia europaea C
D
Plante
Salix alba C
D
Plante
Scirpus lacustris ssp. lacustris C
D
Plante
Scirpus maritimus ssp. maritimus C
D
Plante
Sparganium erectum
A
Plante
Spergularia media C
D
Plante
Spirodela polyrhiza C
D
Plante
Suaeda maritima C
D
Plante
Tamarix ramosissima C
D
Plante
Typha angustifolia
D
Plante
Typha latifolia C
D
Plante
Typha laxmannii C
D
Plante
Utricularia vulgaris
C
Plante
Verbena supina R
A
Amfibieni
Vulpes vulpes
D
Plante
Wolffia arrhiza R
D
Plante
Xanthium strumarium ssp. italicum C
D

4. DESCRIEREA SITULUI

Caracteristici generale ale sitului

Alte caracteristici ale sitului Fiind situată în lunca inundabilă a Dunării, în cuprinsul zonei există un ansamblu de ecosisteme terestre şi acvatice a căror configuraţie este dependentă de dinamica anuală a cursului Dunării-amploarea şi durata viiturilor sezoniere.Astfel există o succesiune şi o înlocuire periodică între tipurile de ecosisteme, fără o delimitare strictă în timp. Ca urmare şi biocenozele prezintă particularităţi legate de regimul hidrologic, având loc o trecere gradată în ambele sensuri de la terestru la amfibiu şi acvatic. Tipuri de ecosisteme: 1.Ecosistemele terestre ocupă peste 60% din suprafaţă, fiind reprezentate prin păduri, pajişti şi tufărişuri. Pădurile: - Pădurile de salcie şi alte esenţe moi (plop)reprezintă elementul autohton al fondului forestier, fiind în regres. Sunt perimetrale bălţilor, pe grinduri interioare şi de mal. - Pădurile de amestec sunt naturale şi fac legătura între pădurile de salcie compacte din jurul bălţilor şi zonele depresionare - Pădurile în regim de plantaţie-pe locuri unde s-au făcut defrişări ale pădurilor autohtone de salcie, pe grinduri de mal. Au fost introduse pe criterii economice specii de plop cu creştere rapidă:plop euroamerican (Populus euroamericana), plop italian (Populus nigra var. italica). Înlocuirea salciei cu aceste specii a dus la accentuarea fenomenului de eroziune laterală exercitată de braţele Dunării cu apariţia surpărilor de mal. Specifică este lipsa pădurilor de luncă cu lemn tare şi a zăvoaielor de anin, rămânând absolut dominante zăvoaiele de plop şi salcie. Pajiştile au distribuţie neuniformă, preponderent în sud. - Pajişti de luncă localizate în depresiuni, pe grinduri interioare sau în pădurile de amestec - Pajişti de stepă pe şesuri depresionare mai înalte, ocupând suprafeţe mai mari. Sunt în continuu regres, fiind cele mai afectate de păşunatul intensiv al animalelor lăsate în stare semisălbatică. Tufărişurile au cea mai mică dezvoltare, fie făcând parte din structura pajiştilor, fie există izolat, pe arii restrânse, în zona malurilor nisipoase. 2.Ecosistemele acvatice Viiturile de lungă durată care se întind pe parcursul a mai multe luni, ca şi cele de scurtă durată sau atunci când lipsesc, influenţează toată structura funcţională a acestor ecosisteme; fitocenozele acestora sunt mult mai complexe şi mai bine reprezentate decât ale ecosistemelor terestre. Asociaţiile vegetale care se pot identifica sunt cele tipice pentru: a)bălţi permanente (iezere) şi temporare (care evoluează gradat spre ecosistem acvatic de tip mlaştină sau zonă mlăştinoasă şi apoi uscat) b)mlaştini c)zone mlăştinoase d)canale (privaluri) permanente şi temporare. Vegetaţia acvatică a bălţilor este deosebit de bogată mai ales în ceea ce priveşte macrofitobentosul. Asociaţiile de cosor, brădiş şi mărar de apă au o dezvoltare foarte mare, în lunile iulie şi august formând adevărate păduri subacvatice, iar atunci când adâncimea apei este mică intrarea spre interiorul bălţilor se face cu mare greutate sau uneori în anumite porţiuni vegetaţia este de nepătruns.
Calitate si importanță În ciuda modificărilor apărute atât în structura sistemelor ecologice integratoare cât şi la nivelul ei, Balta Mică a Brăilei conservă importante valori ecologice, fiind o importantă componentă a Sistemului Dunării Inferioare, situat în amonte de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Este singura zonă rămasă în regim hidrologic natural (zona inundabilă) după indiguirea în proporţie de 70% a fostei Bălţi a Brăilei şi crearea incintei agricole Insula Mare a Brăilei. Datorită atributelor sale-zonă umedă în regim hidrologic natural, complex de ecosisteme în diferite stadii succesionale şi zonă tampon-Balta Mică a Brăilei reprezintă un sistem de referinţă a fostei delte interioare şi bază pentru reconstrucţia ecologică în Sistemul Dunării Inferioare. Jumătate din ecosistemele identificate-bălţi şi păduri specifice din lunca inundabilă-sunt naturale, această zonă conservând în cea mai mare parte structura şi funcţiile vechii Bălţi a Brăilei din anii 50. Această zonă este bine cunoscută pentru importanţa ei ornotologică, deoarece se situează pe cel mai important culoar de migraţie a păsărilor din bazinul inferior al Dunării de Jos, la jumătatea rutelor de migraţie între locurile de cuibărit din nordul Europei şi refugiile de iernat din Africa. Au fost observate un număr mare de păsări protejate pe plan internaţional prin convenţiile de la Berna, Bonn, acestea reprezentând jumătate din speciile de păsări migratoare caracteristice României. Pentru că o mare parte dintre acestea sunt păsări acvatice, în anul 2001 Balta Mică a Brăilei a fost declarată sit Ramsar (la poziţia 1074), al doilea după Delta Dunării, conform Convenţiei Ramsar prin care se protejează zonele umede de importanţă internaţională ca habitat al păsărilor sălbatice. Proporţia categoriilor de ecosisteme este de 50% naturale,, 35% seminaturale şi 15% alte tipuri. Pe teritoriul ariei protejate au fost identificate 8 tipuri de habitate de interes comunitar incluse în anexele Directivei 92/43/CEE Habitate, floră şi faună. Faţă de care s-au stabilit priorităţi de conservare. Zoocenozele cele mai complexe sunt caracteristice pădurilor (de amestec) şi bălţilor permanente. Nevertebratele sunt reprezentate prin cel mai mare număr de specii, la nivelul tuturor tipurilor de ecosisteme, având o distribuţie relativ uniformă. Vertebratele sunt mai puţin numeroase, atât ca număr de specii, cât şi ca număr de indivizi.
Vulnerabilitate 1. Reducerea fondului forestier autohton prin înlocuirea cu specii alohtone de plop repede crscător. S-au redus (şi chiar au dispărut în unele zone): pădurile aluviale de anin negru (Alnus glutinosa) şi frasin (Fraxinus excelsior), pădurile grindurilor de mal, de stejar ( Quercus robur), frasin şi ulm (Ulmus laevis, Ulmus minor) precum şi pădurile de salcie-crânguri şi galerii de Salix alba şi Populus alba. Înlocuirea salciei cu plop pe grindurile de mal a dus la intensificarea eroziunii laterale exercitate de braţele fluviului Dunărea şi ca urmare la surparea malurilor. 2. Reducerea pajiştilor prin înlocuire cu plantaţii forestiere. 3. Deteriorarea covorului vegetal, mai ales în pajiştile de stepă, prin păşunatul intensiv al ovinelor. 4. Pescuitul selectiv a afectat anumite populaţii de peşti.
Desemnarea sitului (vezi observațiile privind datele cantitative de mai jos) 1. Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Brăila, nr. 20 din 29.09.1994, Insula Mică a Brăilei (situată în sudul Bălţii Mici a Brăilei) a fost declarată zonă protejată-rezervaţie mixtă, botanică şi zoologică. 2. În data de 07.08.1997, APM Brăila a propus declararea ca rezervaţie naturală a întregii zone inundabile de pe teritoriul judeţului Brăila. 3. Prin Legea nr. 5/2000 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional-secţiunea aIII-a - zone protejate, zona Insula Mică este menţionată sub denumirea Balta Mică a Brăilei , în anexa I, în lista Rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale sau naturale. 4. În data de 15.06.2001 Insula Mică a Brăilei a fost inclusă pe lista Ramsar, la poziţia 1074, (coform scrisorii MAPM nr. 121499/AB/11.09.2001.
Tip de proprietate 1. Proprietate de stat-99,56% din suprafaţa totală, cu 3 proprietari (Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Direcţia Silvică Brăila, Consiliul Naţional al Apelor, Compania Naţională pentru Administrarea Fondului Piscicol). 2. Proprietate comunală-0,09% din suprafaţa totală, cu un proprietar (Consiliul Local Măraşu) 3. Proprietate privată-0,35% di suprafaţa totală, cu 191 de proprietari (S.C.Stanriz Stăncuţa şi 190 de persoane fizice).
Documentație 1. Albu Dumitrica-Rezervaţii naturale, zone protejate şi monumente ale naturii din ţinuturile Brăilei, Editura Alma, Galaţi, 1993 2. Onea Nicolae-Caracterizarea geografică, geologică, climatologică şi ecologică a Insulei Mici a Brăilei, Lucrare de doctorat, Iaşi, 2000

5. STATUTUL DE PROTECȚIE AL SITULUI ȘI LEGĂTURA CU BIOTOPURILE CORINE

Clasificare la nivel național si regional

CodPondere %
97.76

Relațiile sitului descris cu alte situri - desemnate la nivel national sau regional

CodTipSuprapunere %Numele sitului
+ 97.76 R-Balta Mică a Brăilei

Relațiile sitului descris cu biotopuri Corine

Cod sit CorineTipSuprapunere %
J085BR001 * 52.03

6. ACTIVITĂȚILE ANTROPICE ȘI EFECTELE LOR ÎN SIT ȘI ÎN JURUL ACESTUIA

Activități antropice, consecințele lor generale și suprafața din sit afectată

Activități și consecințe în interiorul sitului

Intensitatea influenței: A – mare, B - medie, C - scăzută Influență: (+) - pozitivă, (0) - neutră, (-) - negativă

CodIntensitate% din sitInfluență
C
5.00
-
A
40.00
-
B
10.00
-
C
0.50
0
A
2.00
-
A
1.00
+
C
0.20
+
A
0.50
-
B
25.00
-
C
10.00
0
C
0.20
-
C
0.20
0
C
0.01
0
C
0.01
0
B
25.00
+
B
50.00
-
C
0.20
0
A
12.00
+
B
1.50
-
C
10.00
-
A
100.00
+
C
0.50
-
A
21.00
-
A
21.00
-
B
30.00
-

Activități și consecințe în jurul sitului

Intensitatea influenței: A – mare, B - medie, C - scăzută Influență: (+) - pozitivă, (0) - neutră, (-) - negativă

CodIntensitate% din sitInfluență
C
25.00
-
C
25.00
-
C
10.00
-
C
20.00
-
B
70.00
-
C
5.00
-
C
10.00
-
B
20.00
-
A
100.00
-
B
100.00
-
A
100.00
-
A
100.00
+
C
1.00
-
B
50.00
-

Managementul sitului

Organismul responsabil pentru managementul sitului Organismul responsabil pentru managementul sitului aparţine Administraţiei Publice Centrale-Regia Naţionale a Pădurilor, pentru toată suprafaţa, coform contractului nr. 744/MMGA/22.05.2004 şi 65/RNP/21.05.2004.
Planuri de management al sitului Există un plan de management şi se aplică de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Brăila.Planul de management a fost elaborat de către Departamentul de Ecologie Sistemică şi Dezvoltare Durabilă din cadrul Universităţii Bucureşti, în cadrul proiectului Life Natura Plan de management integrat pentru Insula Mică a Brăilei.

7. HARTA SITULUI

Hartă fizică

  • Numar național hartă L35-105
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-104
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-116
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70