Natura2000 - Delta Dunării (ROSCI0065)

tipăreşte descarcă original vezi pe hartă

1. IDENTIFICAREA SITULUI

Tip K
Codul sitului ROSCI0065
Data completării 200612
Data actualizării 201101

Legături cu alte situri Natura 2000:

Responsabili Grupul de lucru Natura2000
Numele sitului Delta Dunării

Datele indicării și desemnării/clasificării sitului

Data propunerii ca sit SCI 200706
Data confirmării ca sit SCI 200812

2. LOCALIZAREA SITULUI

Longitudine 28.920278
Latitudine 44.900278
Suprafață (ha) 454037.30

Altitudine (m)

Minimă 0.00
Maximă 229.00
Medie 1.00

Regiunea administrativă

JudețPondere (%)
7.00
93.00

Regiunea biogeografică

Pontică
Stepică

3. INFORMATII ECOLOGICE

Tipuri de habitat prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le priveste:

Reprezentivitate: A - excelentă, B - bună, C - semnificativă, D - nesemnificativăSuprafața relativă: A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%Starea de conservare: A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusăEvaluarea globală: A - valoare excelentă, B - valoare bună, C - valoare considerabilă

CodPondereReprezentativitateSuprafață relativăStare de conservareEvaluare globală
1.00
B
C
B
B
1.00
A
A
B
B
1.00
B
A
B
B
1.00
A
A
A
A
1.00
A
A
A
A
1.00
B
C
B
B
0.00
A
A
B
B
30.00
A
A
A
A
1.00
B
C
B
B
1.00
B
B
B
B
1.00
A
A
A
A
10.00
A
B
A
A
2.00
A
A
A
A
1.00
A
A
A
A
3.00
A
A
A
A
1.00
A
C
A
A
1.00
B
A
B
B
5.00
A
A
A
A
2.00
B
A
B
B
1.00
B
A
B
B
1.00
A
A
A
A
0.20
B
A
B
B
1.00
B
B
B
B
0.00
B
A
B
B
0.00
C
C
B
C
0.00
C
C
B
C
0.80
A
B
A
A
1.00
B
C
B
B
1.00
A
C
A
A

Specii de mamifere enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
ResidentăMigratoarePopulațieConservareIzolareEvaluare globală
ReproducereIernatPasaj
1335 Spermophilus citellus P
C
B
C
B
1355 Lutra lutra R
A
B
C
B
1356 Mustela lutreola R
A
B
B
B
2635 Vormela peregusna V
C
B
B
B
2633 Mustela eversmannii V
B
B
B
B

Specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
ResidentăMigratoarePopulațieConservareIzolareEvaluare globală
ReproducereIernatPasaj
1298 Vipera ursinii R
A
A
A
A
1219 Testudo graeca R
C
B
B
B
1993 Triturus dobrogicus RC
A
B
B
A
1220 Emys orbicularis RC
A
B
C
A
1188 Bombina bombina C
A
A
C
A

Specii de pești enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
ResidentăMigratoarePopulațieConservareIzolareEvaluare globală
ReproducereIernatPasaj
4127 Alosa tanaica P RC
A
B
C
B
1130 Aspius aspius C
A
A
C
A
1149 Cobitis taenia RC
A
B
C
B
1124 Gobio albipinnatus C
B
A
C
A
1157 Gymnocephalus schraetzer C
A
B
B
B
1145 Misgurnus fossilis C
A
A
C
A
2522 Pelecus cultratus RC
A
B
C
B
1134 Rhodeus sericeus amarus P
B
A
C
A
1146 Sabanejewia aurata RC
A
B
C
B
1160 Zingel streber P
B
B
C
B
2511 Gobio kessleri V
D
1159 Zingel zingel P
B
B
C
B
2011 Umbra krameri R
A
B
B
B
2555 Gymnocephalus baloni RC
A
A
B
A
4125 Alosa immaculata P C
A
B
C
B

Specii de nevertebrate enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
ResidentăMigratoarePopulațieConservareIzolareEvaluare globală
ReproducereIernatPasaj
1037 Ophiogomphus cecilia P
A
B
C
B
1060 Lycaena dispar RC
B
B
C
B
4028 Catopta thrips R
B
B
C
B
4045 Coenagrion ornatum P?
4030 Colias myrmidone P
B
B
C
B
1089 Morimus funereus R
D
4027 Arytrura musculus R
A
B
C
B
4064 Theodoxus transversalis R
B
B
B
B
4056 Anisus vorticulus R
B
B
C
B
1082 Graphoderus bilineatus P
B
B
C
B
4036 Leptidea morsei P
A
B
C
B

Specii de plante enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
PopulațieConservareIzolareEvaluare globală
2253 Centaurea jankae R
A
A
B
B
4067 Echium russicum R
C
C
A
A
1516 Aldrovanda vesiculosa R
A
C
B
B
1428 Marsilea quadrifolia R
A
C
B
B
2255 Centaurea pontica V
A
A
B
B

Alte specii importante de floră si faună

A - Lista roşie de date naţionale, B - Endemic, C - Convenţii internaţionale (Berna, Bonn, etc), D - Alte motive

CategorieCodDenumire științificăPopulație
Plante
2102 Alyssum borzaeanum R
C
Plante
Anacamptis pyramidalis V
D
Plante
Artemisia arenaria R
D
Plante
Asperula setulosa R
D
Plante
Astrodaucus littoralis V
D
Nevertebrate
Bagrada stolata R
D
Mamifere
2361 Bufo bufo C
D
Plante
Cakile maritima ssp. euxina R
D
Plante
Camphorosma monspeliaca V
D
Amfibieni
1353 Canis aureus P
D
Pești
Carassius auratus auratus P
D
Pești
Carassius carassius V
A
Plante
Carex secalina V
C
Plante
Centaurium spicatum R
D
Plante
Ceratophyllum demersum C
D
Pești
Chalcalburnus chalcoides mento P?
A
Plante
Convolvulus lineatus R
D
Plante
Convolvulus persicus R
D
Plante
Corispermum marschallianum R
D
Reptile
1283 Coronella austriaca R
D
Plante
Crambe maritima R
D
Nevertebrate
Crypsinus angustatus R
D
Reptile
2390 Eremias arguta P
D
Amfibieni
Erinaceus concolor concolor R
D
Plante
Eryngium maritimum R
D
Pești
Esox reichertii P
D
Plante
Euphorbia paralias P
D
Plante
Frankenia hirsuta R
D
Nevertebrate
Geotomus elongatus R
D
Nevertebrate
Geotomus punctulatus R
D
Plante
Groenlandia densa P
D
Plante
Heliotropium curassavicum V
D
Plante
Hottonia palustris R
D
Mamifere
1203 Hyla arborea P
D
Reptile
1261 Lacerta agilis P
D
Nevertebrate
Leprosoma inconspicuum R
D
Amfibieni
Lepus europaeus R
D
Pești
Leuciscus borysthenicus R
D
Pești
Leuciscus idus R
D
Plante
Limonium meyeri R
D
Plante
1725 Lindernia procumbens P
C
Plante
Medicago marina V
D
Nevertebrate
Melanocoryphus tristrami R
D
Plante
Melilotus arenaria R
A
Nevertebrate
Menaccarus arenicola R
D
Plante
Merendera sobolifera V
D
Amfibieni
Micromys minutus R
D
Amfibieni
Mus spicilegus R
D
Amfibieni
Mustela erminea aestiva R
D
Amfibieni
2634 Mustela nivalis R
D
Plante
Myriophyllum spicatum C
D
Pești
Neogobius syrman P?
B
Amfibieni
2595 Neomys anomalus P
D
Plante
Nuphar lutea P
A
Plante
Nymphaea alba P
A
Nevertebrate
Ochetostethus nanus R
D
Nevertebrate
Odontoscelis fuliginosa R
D
Nevertebrate
Odontoscelis hispidula R
D
Plante
Onosma arenaria R
D
Plante
Orchis coriophora ssp. fragrans R
D
Plante
Orchis laxiflora ssp. elegans R
D
Plante
Orchis morio V
D
Nevertebrate
Pachybrachius fracticollis R
D
Nevertebrate
Paramysis intermedia V
B
Nevertebrate
Paramysis kessleri V
B
Mamifere
1197 Pelobates fuscus P
D
Mamifere
1200 Pelobates syriacus P
D
Pești
Perca fluviatilis P
D
Plante
Petunia parviflora V
D
Plante
Phragmites australis C
D
Plante
Plantago cornuti R
A
Reptile
1248 Podarcis taurica P
D
Plante
Polygonum amphibium P
D
Plante
Polypogon monspeliensis R
A
Plante
Potentilla pedata R
A
Nevertebrate
Pterocuma pectinatum V
B
Mamifere
1212 Rana ridibunda C
D
Plante
Ranunculus aquatilis P
D
Plante
Ruppia cirrhosa V
D
Plante
Ruppia maritima V
D
Plante
Saccharum strictum V
D
Nevertebrate
1050 Saga pedo R
D
Plante
2059 Salvinia natans C
C
Pești
Sander lucioperca P
D
Pești
Sander volgensis P
D
Nevertebrate
Sciocoris homalonotus R
D
Plante
Scolymus hispanicus R
A
Plante
Silene thymifolia V
D
Pești
Silurus soldatovi P
D
Amfibieni
2599 Sorex araneus R
D
Plante
Stachys maritima V
D
Nevertebrate
Stagonomus bipunctatus R
D
Nevertebrate
Stibaropus henkei R
D
Plante
Syrenia montana R
A
Nevertebrate
Tholagmus flavolineatus R
D
Plante
2165 Trapa natans C
C
Mamifere
2357 Triturus vulgaris P
A
Pești
2011 Umbra krameri R
B
Pești
Vimba vimba P
D
Plante
Zannichellia prodani P
B
Plante
Zygophyllum fabago V
D

4. DESCRIEREA SITULUI

Caracteristici generale ale sitului

Alte caracteristici ale sitului Prima coordonată geografică a Deltei Dunării este situarea în emisfera nordică, la intersecţia paralelei de 450 N (deci la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord) cu meridianul de 290 E, aproximativ între delta propriu-zisă şi Complexul lacustru Razim – Sinoie, pe Dealurile Tulcei. O caracteristică importantă este şi aceea că Dunărea, pe cei 2 860 km lungime şi 817 000 km2 bazin hidrografic, are o desfăşurare latitudinală, de la influenţe uşor oceanice, în vest, la cele continentale, ambele făcând parte din climatul temperat. Această poziţie a Dunării, cu drenarea prin afluenţii săi, a două formaţiuni muntoase – cele mai importante în Europa – Alpii şi Carpaţii, are influenţe uneori până la determinare, a regimului hidrologic în zona de vărsare, adică asupra deltei. Dacă la această caracteristică a bazinului Dunării luăm în considerare Marea Neagră în care se varsă, cu trăsăturile specifice – morfobatimetrice (platformă continentală extinsă) şi dinamica apei (maree, seişe, curenţi, valuri), vom descifra mai uşor procesele de consolidare şi evoluţie, în timp, a teritoriului deltaic.Faţă de condiţiile care favorizează formarea deltelor, la vărsarea Dunării în Marea Neagră s-au întrunit cel puţin patru condiţii şi anume: existenţa golfului limanic de formă aproximativ triunghiulară platforma continentală (şelful) care are adâncimi de câţiva metri la ţărm şi se adânceşte treptat spre povârnişul continental până la 180 – 200 m pe o distanţă de 180 km; amplitudinea mică a mareelor, între 9 – 11 cm; curenţi litorali care aduc material aluvionar din ţărmul nord-vestic şi îl blochează pe cel dunărean; cantitatea apreciabilă de aluviuni transporate de Dunăre. Aceste condiţii au constituit mediul de formare a Deltei Dunării care poate fi încadrată atât la forma triunghiulară cât şi la cea barată (prin cordonul iniţial Jibrieni-Letea-Caraorman).Teritoriul Deltei Dunării se caracterizează printr-o diversitate deosebit de mare de elemente areologice, atât din punctul de vedere al refugiilor postglaciale cât şi al repartiţiei geografice actuale a speciilor. Se poate aprecia că, la originea diversităţii ridicate a florei şi faunei teritoriului RBDD, un rol important l-a avut poziţia geografică sud-est-europeană, apropiată de refugiile postglaciare mediteraneene, precum şi influenţele refugiilor estice, mai pronunţate decât în teritoriile central-europene. De asemenea, o importantă influenţă a avut şi specificul genezei Deltei Dunării. Se ştie că aceasta şi-a definitivat relieful cu o mare diversitate de tipuri de habitate acvatice, palustre şi terestre relativ recent (sub 10 000 de ani). Această mare diversitate de habitate a primit o diversitate ridicată de tipuri ecologice de specii. Sub aspect biogeografic, teritoriul Deltei Dunării se află situat în marea regiune palearctică (ce cuprinde întreaga Europă, partea de nord a Africii şi Asia fără India şi Indochina), subregiunea euromediteraneană. Sub aspect fitogeografic se încadrează în provincia danubiano-pontică, formând o unitate proprie, şi anume districtul Delta Dunării (V. Ciocârlan, 1994). Sub aspectul zoogeografic al faunei de apă dulce, subregiunea euromediteraneană este divizată în provincia ponto-caspică, districtul nord-ponto-caspic, iar în ceea ce priveşte Marea Neagră, aici se întâlnesc specii aparţinând atât regiunilor marine litorale cât şi celor pelagice (P. Bănărescu, N. Boşcaiu, 1973). Diversitatea mare de ecosisteme acvatice, palustre, terestre, fluviale, fluvio-marine şi costiere a creat posibilitatea populării regiunii cu o diversitate ridicată de ecotipuri ale speciilor migrate din refugiile postglaciare cuaternare, cu preponderenţă din cele mediteraneene şi estice.
Calitate si importanță Delta Dunării, în comparaţie cu alte delte ale Europei şi chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, respectiv, un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unităţi sistematice, începând de la plantele inferioare (unicelulare) şi până la cele superioare (cormofite), de la animalele unicelulare (protozoare) şi până la vertebratele cele mai evoluate (mamifere). Dar, mai mult decât atât, delta Dunării frapează încă prin densitatea ridicată de exemplare la multe specii, care în zilele noastre sunt rare sau lipsesc din alte regiuni ale continentului, cu toate că, datorită unor influenţe antropice din ultimele decenii (poluarea apelor, transformarea unor suprafeţe naturale în terenuri silvice, piscicole şi agricole etc.), n-a produs o diminuare până la dispariţie a unor specii de plante şi animale. Numărul speciilor ce trăiesc pe acest teritoriu este cu siguranţă mai mare decât cel cunoscut în prezent, întrucât inventarele întreprinse în trecut şi după înfiinţarea RBDD nu au cuprins toate zonele, nici sub aspect sistematic şi nici teritorial.Până acum au fost inventariate 1 642 specii de plante şi 3 768 specii de animale, dintre care circa 1 530 specii de insecte, 70 specii de melci, 190 specii de peşti, 16 specii de reptile, 8 specii de broaşte, 325 specii de păsări şi 34 specii de mamifere. Amintim dintre plante – endemitele Centaurea pontica şi Centaurea jankae, orhideele (Orchis elegans, Platantera bifolia, Anacamptis pyramidalis), liana grecească (Periploca graeca), volbura de nisip (Convolvulus persicus), dintre insecte fluturii iris (Apatura metis, Rhiparioides metelkana, Catocala elocata, Arctia villica, Thersamonia dispar), dintre coleoptere - nasicornul (Oryctes nasicornis), mantodeul Empusa fasciata şi ortopterul Saga pedo. Dintre amfibieni, brotăcelul (Hyla arborea) este deosebit de numeros aici. Păsările sunt bine reprezentate, unele protejate (pelican comun şi pelican creţ, lebăda cucuiată, egreta mare şi egreta mică, stârcul galben, stârcul lopătar, avozeta, piciorongul, raţa cu perucă, gâsca cu gât roşu şi multe altele). Majoritatea sunt cuibăritoare în zonă. Comparativ cu flora regiunii continentale limitrofe (Dobrogea), care cuprinde peste 1 900 specii de cormofite (reprezentând peste 50 % din flora întregii ţări), flora Deltei Dunării şi a Complexului lagunar Razim – Sinoie este mai săracă (779 specii), cuprinzând în majoritatea lor taxoni cu areal larg: elemente eurasiatice – cca 30 %; continental-eurasiatice – cca 15 %; cosmopolite – cca 10 %). Majoritatea speciilor sunt hidrofile (acvatice), higrofile (palustre), psamofile (adaptate la zone nisipoase) şi halofile (de sărătură). Comparând numărul de specii din diferite familii de angiosperme observate în Delta Dunării, se constată că numărul speciilor semnalate de literatura de specialitate (total 995 specii) este mai mare decât cel al taxonilor observaţi în perioada 1991 – 1996 (total 729 specii). Trebuie ţinut cont, însă, atât de faptul că în lista floristică de cca 150 specii sunt citate după literatura veche de peste o jumătate de secol. Dintre aceşti taxoni neregăsiţi pe teritoriul deltei fac parte specii de pajişti umede, de pădure sau din vecinătatea pădurii (Orchis morio, Orchis coriophora, Liparis loeselii, Gentiana cruciata etc.) sau specii palustre (Calla palustris, Caldesia parnassifolia, Viola palustris, Menyanthes trifoliata etc.)
Vulnerabilitate În ecosistemele dulcicole stagnante, flora microalgală şi macrofitică ce constituie producătorii primari, precum şi multe specii de protozoare, asigură continuitatea consumatorilor animali pentru foarte multe specii din verigile inferioare ale lanţului trofic.Datorită creşterii, în ultimele decenii, a gradului de poluare a bazinului dunărean şi, în special, aportul crescut de nutrienţi (azot şi fosfor), microalgele, mai ales cele din grupul cianoficeelor (albastre), care în sezonul cald acoperă majoritatea suprafeţelor lacustre din întreg teritoriul RBDD, imprimând circuitului materiei vii şi moarte un sens nedorit şi anume, diminuarea până la dispariţie a numeroaselor specii de alge din alte grupe sistematice preferate de către consumatorii acvatici şi a unor specii şi asociaţii de plante acvatice superioare. În consecinţă, reducerea speciilor din verigile consumatorilor precum şi deplasarea acestora în sensul populării bazinelor eutrofe cu specii care au un spectru mai larg de adaptabilitate (euritope), ca de exemplu peşti de talie mică şi cu valoare economică mai redusă (babuşcă, biban, caras, obleţ), iar ceilalţi cu un grad mai mult sau mai puţin pronunţat de stenotopie au părăsit în cea mai mare parte aceste zone (ştiucă, somn, crap etc.), unele specii fiind, în prezent, periclitate pe întreaga suprafaţă a RBDD (caracuda, linul, văduviţa). În ecosistemele terestre rămase în regim natural, mult mai reduse în suprafaţă decât în trecut, lanţurile trofice au avut mai puţin de suferit decât în cele acvatice. Din analiza efectelor poluante produse de navele în marş sau în staţionare, pe braţele Dunării(Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe), cât şi pe canalele interioare deltei a rezultat că principalul produs poluant este combustibilul utilizat la bordul navelor (motorina, combustibilii lichizi uşori şi grei, păcura şi uleiurile), atât ca urmare a procesului de ardere, cât şi prin prelingerea lor din tancuri, rezervoare, instalaţii. O sursă de poluare o prezintă şi parcurile reci (cimitire de nave)de pe teritoriul Deltei Dunării, în care sunt cca.120 nave, aflate în punctele:Km107 de pe braţul Sfântu Gheorghe şi de pe Dunăre la mile 45. Circulaţia navelor provoacă modificări semnificative asupra malurilor canalelor prin fenomenele de sucţiune şi de val,precum şi producerea de zgomote şi vibraţii care afectează fauna, în special, în perioada de cuibărire şi hrănire.
Desemnarea sitului (vezi observațiile privind datele cantitative de mai jos) Un prim act a fost Hotărârea Guvernului României nr. 983 din august 1990 care, odată cu organizarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, la articolul 5 prevedea constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării cu o administraţie şi un consiliu ştiinţific propriu. Această hotărâre a fost urmată de elaborarea şi aprobarea de către Parlamentul României a Legii nr. 82/1993 privind Rezervaţia Biosferei Delta Dunării prin care s-a stabilit structura şi modul de administrare, protejare şi reconstrucţie ecologică a unor areale deteriorate. * Deşi Delta Dunării, prin rezervaţiile Roşca – Buhaiova şi Letea, fusese inclusă în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei în cadrul programului „Omul şi Biosfera” (MAB) din 1980, pe plan intern nu s-au întreprins măsurile corespunzătoare cerute prin statutul acestor tipuri de arii protejate. De abia în septembrie 1990 Parlamentul României a ratificat şi transmis la UNESCO – Convenţia Internaţională a Patrimoniului Natural şi Cultural Universal care conferea acordul ţării noastre la respectarea statutului acestor arii protejate şi solicita includerea Deltei Dunării ca Rezervaţie a Biosferei. Au urmat alte afilieri internaţionale cum a fost semnarea în septembrie 1991 a Convenţiei privind zonele umede de importanţă internaţională – îndeosebi ca habitat pentru păsările de apă, cunoscută sub denumirea de Convenţia RAMSAR, iar ceva mai târziu, în decembrie 1991, Delta Dunării, ca Rezervaţie a Biosferei, a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Natural Mondial – UNESCO. Conceptul de Rezervaţie a Biosferei a fost promovat în 1971 de către UNESCO în cadrul Programului MAB (Man and Biosphere), prin care se are în vedere conservarea unor zone naturale caracteristice, ecosisteme reprezentative cu resurse genetice capabile de menţinerea şi extinderea unor specii de plante şi animale pe cale de dispariţie sau în pericol. Spre deosebire de alte arii protejate, o Rezervaţie a Biosferei nu este destinată unei protecţii exclusive ci are mai multe scopuri, dintre care menţionăm doar câteva şi anume: conservarea ecosistemelor şi folosirea echilibrată a resurselor naturale regenerabile; păstrarea formelor tradiţionale de activitate economică, care nu contribuie la producerea de dezechilibre ecologice; cercetarea şi supravegherea continuă a componentelor ecosistemelor protejate; armonizarea intereselor populaţiei autohtone cu obiectivul fundamental al Rezervaţiei Biosferei – conservarea.
Tip de proprietate O mare parte din suprafaţa deltei aparţine Administraţiei Rezervaţiei Delta Dunării. Suprafeţele de păşunat şi cele agricole aparţin comunităţilor locale, în rest, situaţia sprafeţelor concesionate nu se cunoaşte în detaliu. Pădurile şi plantaţiile, constituie în majoritate fond forestier, proprietate de stat, fiind administrate de Direcţia Silvică Tulcea.
Documentație Prodan, I. - Conspectul Florei Dobrogei, Tipografia Naţională S.A.Cluj;Ciocârlan, V. - Flora ilustrată a României, Ed.Ceres, Bucureşti, 2000; Doniţă, N.; Ivan, D.; Coldea, Gh.; Sanda, V.; Popescu, A.; Chifu, Th.; Păucă-Comănescu, M.; Mititelu, D.; Boşcaiu, N. - Vegetaţia României, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992;Ivan, D. - Fitocenologie şi vegetaţia R.S.R., Ed.Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1970; Sanda, V.; Arcus, M. - Sintaxonomia grupărilor vegetale din Dobrogea şi Delta Dunării, Ed. Cultura, Piteşti, 1999; Sanda, V.; Popescu, A.; Stanciu, D.A. - Structura cenotică şi caracterizarea ecologică a fitocenozelor din România, Ed. CONPHIS, 2001; Oltean, M.; Negrean, G.; Popescu, A.; Roman, N.; Dihoru, Gh.; Sanda, V.; Mihăilescu, S. - Lista roşie a plantelor superioare din România, în Studii, sinteze, documentaţii de ecologie, PI, 1994; Ciocârlan,V. - Flora Deltei Dunării, Ed.Ceres, Bucureşti,1994; Gâştescu Petre, Ştiucă Romulus(editori) - Delta Dunării Rezervaţie a Biosferei, Ed.Dobrogea, 2006; Popescu A., Sanda V., Oroian S.,-Vegetaţia Deltei Dunării, Studia Scientiarum Naturalae, Târgu Mureş, 1997;Lista roşie a speciilor de plante şi animale din RBDD - Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, Ed.Aves,2000;Săvulescu, T. (coordonator) - Flora R.S.R., Ed. Academiei R.S.R., 1976;

6. ACTIVITĂȚILE ANTROPICE ȘI EFECTELE LOR ÎN SIT ȘI ÎN JURUL ACESTUIA

Activități antropice, consecințele lor generale și suprafața din sit afectată

Managementul sitului

Organismul responsabil pentru managementul sitului Administrarea este încredinţată - A.R.B.D.D.-Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
Planuri de management al sitului Potrivit Legii nr. 82/1993, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) are ca obiective principale în gestionarea ecologică a teritoriului rezervaţiei conservarea şi protejarea patrimoniului natural cu valoare ştiinţifică deosebită şi promovarea utilizării durabile a resurselor productivităţii ecosistemelor naturale, reconstrucţia ecologică a unor habitate deteriorate prin amenajările realizate înainte de 1989.Planul de management discutat şi aprobat de Consiliul Ştiinţific al RBDD conţine 35 obiective şi 87 proiecte, grupate în patru categorii şi anume: - Obiective generale privind redresarea stării ecologice a RBDD, cadrul legislativ şi a unor forme de cooperare şi promovare a rezervaţiei; - Obiective privind utilizarea economică durabilă a spaţiului RBDD şi folosirea resurselor naturale (agricultură fără îngrăşăminte chimice şi pesticide, folosirea resurselor naturale – stuf, papură, lemn, fauna piscicolă, ornitologică şi mamifere, ecoturism); - Obiective şi activităţi în zona tampon care să contribuie la reducerea presiunii antropice spre zonele cu protecţie integrală şi reabilitarea habitatelor degradate anterior; - Obiective referitoare la zonele cu protecţie integrală, cum ar fi îmbunătăţirea calităţii apei, cercetare şi monitoring asupra biodiversităţii pentru conservarea şi protecţia ei. Acest plan de management a fost pus în aplicare şi se derulează de către ARBDD, cu participarea INCD-DD, Tulcea, a altor institute de cercetare, universităţi, companii specializate (Apele Române, Romsilva), societăţi comerciale, Consiliului Judeţean Tulcea şi cu sprijinul nedimensionat al populaţiei locale (Obiectivele de management pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării din România, 1995, P. Gâştescu, 1996). Printre obiectivele cu caracter permanent menţionăm: - modelarea şi îmbunătăţirea regimului hidrologic; - cunoaşterea funcţionării ecosistemelor; - cunoaşterea biodiversităţii; - supravegherea proceselor morfologice costiere; - valorificarea durabilă a resurselor naturale regenerabile şi reglementarea activităţilor economice, cu deosebire a celor tradiţionale; - reconstrucţia ecosistemelor deteriorate; - evaluarea şi limitarea fenomenelor de poluare şi a hazardelor naturale şi antropice; - dezvoltarea sistemului informaţional şi a monitoringului integrat; - informarea şi educaţia ecologică a publicului şi a populaţiei locale; - conservarea şi valorificarea specificului etno-cultural a populaţiei locale; - cooperarea cu organizaţiile interne şi internaţionale. Pentru conservarea biodiversităţii au fost elaborate şi sunt în curs de realizare planuri speciale de management pentru 7 zone cu regim de protecţie integrală şi anume: Roşca – Buhaiova, Periteaşca – Leahova, Letea, Caraorman, Răducu, Capul Doloşman, Rotundu. Principalele atribuţii ale ARBDD. Exercitarea atribuţiunii de autoritate de mediu pe întreg teritoriul rezervaţiei este forma prin care ARBDD controlează desfăşurarea activităţilor economice şi sociale, urmărind ca acestea să se desfăşoare în condiţiile protecţiei mediului înconjurător, a eliminării impactului antropic asupra ecosistemelor naturale deltaice: - Evaluează starea ecologică a patrimoniului natural, organizează cercetarea ştiinţifică, asigură măsurile necesare conservării şi protecţiei genofondului şi biodiversităţii; - Identifică, delimitează şi propune delimitarea şi declararea zonelor funcţionale; - Stabileşte şi aplică măsurile de reconstrucţie ecologică a ecosistemelor deltaice; - Evaluează starea resurselor naturale şi nivelul de valorificare a acestora, în acord cu capacitatea de suport a ecosistemelor; - Exercită atribuţiunile de autoritate de mediu în perimetrul rezervaţiei; - Sprijină şi protejează activitîţile economice tradiţionale ale populaţiei locale; - Avizează planurile de amenajare a teritor

7. HARTA SITULUI

Hartă fizică

  • Numar național hartă L35-96
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-95
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-94
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-93
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-108
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-107
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-106
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-105
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-120
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-119
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-118
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70
  • Numar național hartă L35-130
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70