Natura2000 - Peştera Tăuşoare (ROSCI0193)

tipăreşte descarcă original vezi pe hartă

1. IDENTIFICAREA SITULUI

Tip B
Codul sitului ROSCI0193
Data completării 200612
Data actualizării 201101

Legături cu alte situri Natura 2000:

Responsabili Grupul de lucru Natura2000
Numele sitului Peştera Tăuşoare

Datele indicării și desemnării/clasificării sitului

Data propunerii ca sit SCI 200706
Data confirmării ca sit SCI 200812

2. LOCALIZAREA SITULUI

Longitudine 24.533056
Latitudine 47.442778
Suprafață (ha) 101.60

Altitudine (m)

Minimă 903.00
Maximă 1433.00
Medie 1166.00

Regiunea administrativă

JudețPondere (%)
100.00

Regiunea biogeografică

Alpină

3. INFORMATII ECOLOGICE

Specii de mamifere enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

CodNumePopulațieEvaluarea sitului
ResidentăMigratoarePopulațieConservareIzolareEvaluare globală
ReproducereIernatPasaj
1303 Rhinolophus hipposideros P
C
B
C
B
1324 Myotis myotis P
D
1307 Myotis blythii P
C
B
C
B
1321 Myotis emarginatus P
C
B
C
B

Alte specii importante de floră si faună

A - Lista roşie de date naţionale, B - Endemic, C - Convenţii internaţionale (Berna, Bonn, etc), D - Alte motive

CategorieCodDenumire științificăPopulație
Nevertebrate
Ischyropsalis manicata P
B
Nevertebrate
Litocampa humilis P
B
Nevertebrate
Megacyclops viridis P
B
Nevertebrate
Micrargus herbigradus P
B
Nevertebrate
Porrhomma microphthalmum P
B
Nevertebrate
Romanosoma birtei P
B

4. DESCRIEREA SITULUI

Caracteristici generale ale sitului

Clase de habitat pondere in %
N17 - Păduri de conifere 76.00
N19 - Păduri mixte 24.00
TOTAL SUPRAFATA HABITAT
Alte caracteristici ale sitului Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor s-a format pe un sistem complex de diaclize în calcare bituminoase eocene, compacte, fosilifere, uneori grezoase, cu vine de calcit. Peştera are o dezvoltare de 16.107 metri şi o adâncime de 461.6 metri., ea drenează în subteran cursul epigeu al pârâului Izvorul Tăuşoarelor. Acest curs dispare la cota 350 metri, pentru ca să reapară în valea Telcişorului printr-o puternică resurgenţă - izbucul Izvorul Rece (550 m altitudine) situat la 7 km. distanţă de punctul de pierdere al apei în interiorul peşterii. Galeriile lungi şi nu de puţine ori înguste leagă sălile mari ale acestei peşteri tinere şi active ce adăposteşte relativ puţine formaţiuni carstice (stalactite, stalagmite, draperii, etc.). Cavitatea fiind o captare carstică pentru apele Văii Izvorul Tăuşoarelor ce se pierd în subteran pe o lungime de circa 300 m amonte de intrarea în peşteră, pe malul stâng al pârâului. Peştera este un model tipic de reflectare a tectonicii în carst, întru-cât majoritatea galeriilor s-au dezvoltat pe diaclaze. Factorul tectonic a avut rolul cel mai important în geneza acestui cavernament, care a dus la formarea unor sălii mari, săritori şi cascade. Au fost evidenţiate 4 falii majore: falia Parva-Cormaia, falia Telcişor-Văratic, falia Valea Rebrişoarei şi falia Valea Seacă. Principalele direcţii de fisurare, determinate prin microtectonice executate în subteran(Silvestru, Viehmann, 1982) sunt: V-E, N-S şi N 35 E . Galeriile peşterii au o dezvoltare preferenţială V-E şi N 40 V. Cavitatea preia direcţia de cădere a depozitelor eocene, astfel că 60% din galerii sunt situate în pantă, fiind deosebit de caracteristic faptul că pentru o extensie aeriană de 1000 m peştera prezintă o denivelare de 461 m. Peştera este renumită pentru antoditele de ghips pe care le adăposteşte şi pentru mineralul numit kassanit, care a fost citat pentru prima dată în lume, în literatura speologică de către Jude (1972). Interesante sunt şi cristalele aciculare („păr de peşteră”) pe care le formează mirabilitul din Sala de Mese, asupra cărui geneză s-au emis mai multe ipoteze. O enigmă genetică o constituie încă aşa numitele „bile de Tăuşoare”, care se găsesc fie încastrate în peretele calcaros, fie pe podeaua Sălii Bilelor. Speleotemele sunt destul de rare, acestea fiind ceva mai numeroase în Sala de Mese, Sala Bilelor şi Galeria Gipsului. Din punct de vedere geologic, în vecinătatea peşterii aflorează depozitele sedimentare paleogene-priabonian (calcare lumaselice, calcare grezoase cu intercalaţii de şisturi bituminoase şi gresii calcaroase), care se dispun transgresiv şi discordant peste cristalinul Munţilor Rodnei format din roci magmatice şi metamorfice (substrat impermeabil). Contractul dintre aceste doua unităţii se face de-a lungul unei falii de orientare N-S. Trebuie specificat că peştera face parte dintr-un sistem carstic cunoscut sub denumirea de Complexul Carstic Tăuşoare - Zalion. Zona în care apare peştera este acoperită de pădure, ceea ce a contribuit la menţinerea neschimbată a factorilor climatici din interior, la conservarea tuturor valorilor naturaliste din acest sistem carstic. Obiect de admiraţie, explorare şi cercetare ştiinţifică, Complexul carstic Tăuşoare - Zalion trebuie ocrotit în întregime, atât în adânc cât şi la suprafaţă, în scopul conservării condiţiilor naturale ale mediului înconjurător cu care carstul este în relaţii directe. Menţinerea echilibrului natural stabilit între fenomenele carstice de suprafaţă şi cele subterane, determinant în conservarea proceselor biologice caracteristice acestui mediu, a evoluţiei fenomenelor endocarstice, necesită instituirea unui perimetru de protecţie cu atât mai mult cu cât prezenţa a numeroase alte goluri carstice în vecinătate şi mai departe, până pe Cobăşel (în Parcul Naţional Munţii Rodnei), ne sugerează un complex carstic de mari dimensiuni, care „ţese” în subteran partea sudică a Munţilor Rodnei. Pentru valoarea ei ştiinţifică peştera Tăuşoare a fost declarată monument al naturii cu caracter de rezervaţie.
Calitate si importanță Pe lângă prezenţa faunei eocene în Sala Urşilor au fost descoperite piese osoase, provenind atât de la Ursus speleus ROSENMÜLLER-HEINROTH, cât şi de la Ursus arctos LINNÉ, amalgamate în cadrul sitului, precum şi un schelet în conexiune anatomică, ceea ce a permis formularea teoriei potrivit căreia cele două specii au convieţuit în Cuaternar, pe teritoriul Munţilor Rodnei (DOMŞA & POPA, 1988). În prezent, ecosistemul cavernicol cuprinde o serie de nevertebrate: ciclopide (Megalocyclopus viridis JURINE), amfipode (Niphargus puteanus baloghi DOBREANU), diplopode (Romanosoma bârtei CEUCA), acarieni (Parasitus loricatus WANKEL), trichoptere (Drusus sp.), diptere (Trichocera regelationis LINNÉ şi Sciara sp.) ş.a., fiecare dintre ele adaptându-se la un biotop extrem de selectiv. În lunile de iarnă, mai ales în proximitatea intrării peşterii, tavanul este ocupat de diverse populaţii de chiroptere (Myotis myotis BORKHAUSEN şi Rhinolophus hipposideros BECHSTEIN) (VIEHMANN & ŞERBAN, 1962-1963; VIEHMANN, 1995).
Vulnerabilitate Accesul localnicilor și turiștilor în zonă, și deranjul produs de aceștia, în apropierea și în interiorul peșterii.
Desemnarea sitului (vezi observațiile privind datele cantitative de mai jos) A fost declarată arie protejată de interes naţional prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III - a zone protejate, cu o suprafaţă de 71 ha.
Tip de proprietate Consiliul Local Rebrişoara
Documentație 1. Studii privind organizarea reţelei de arii protejate pe teritoriul ţării (elaborarea studiului de fundamentare pentru Parcul Naţional Rodna), Univ. Bucureşti, dr. C. Ciubuc, 1993 (manuscris). 2. Chintăuan, I., Ştefan, V., Marquier, I., Coldea, Gh., 2004: Arii protejate din Bistriţa-Năsăud, ed. Supergraph. 3. Coldea, Gh.,1990: Munţii Rodnei-studiu geobotanic, Ed. Academiei Române, Bucureşti.

5. STATUTUL DE PROTECȚIE AL SITULUI ȘI LEGĂTURA CU BIOTOPURILE CORINE

Clasificare la nivel național si regional

CodPondere %
96.92

Relațiile sitului descris cu alte situri - desemnate la nivel national sau regional

CodTipSuprapunere %Numele sitului
* 96.92 2.206.-Peştera Tăuşoare

6. ACTIVITĂȚILE ANTROPICE ȘI EFECTELE LOR ÎN SIT ȘI ÎN JURUL ACESTUIA

Activități antropice, consecințele lor generale și suprafața din sit afectată

Activități și consecințe în interiorul sitului

Intensitatea influenței: A – mare, B - medie, C - scăzută Influență: (+) - pozitivă, (0) - neutră, (-) - negativă

CodIntensitate% din sitInfluență
B
100.00
0
A
50.00
-

Activități și consecințe în jurul sitului

Intensitatea influenței: A – mare, B - medie, C - scăzută Influență: (+) - pozitivă, (0) - neutră, (-) - negativă

CodIntensitate% din sitInfluență
A
-

Managementul sitului

Organismul responsabil pentru managementul sitului Contract Administrare: 12/23.02.2010, Administrator:Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud Bistriţa, str G-ral Grigore Bălan, nr 19, jud Bistriţa Năsăud 0263211063, fax-0263230046
Planuri de management al sitului Incepând cu luna februarie 2010, custode al sitului este Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. A fost elaborat Regulamentul ariei şi transmis spre aprobare, iar Planul de management este în curs de elaborare.

7. HARTA SITULUI

Hartă fizică

  • Numar național hartă L35-14
    Scara 100000
    Proiecție Stereo70